Izolarea si tulburarile emotionale la adolescenti

Izolarea si tulburarile emotionale la adolescentiPentru adolescenţi, această perioadă complicată de izolare pare ideală: puţină şcoală, fără sarcini extrașcolare, fără treziri matinale, mult timp petrecut cu dispozitivele media. Dar, în realitate, mulți dintre ei sunt nemulțumiți de perturbările şi schimbările de rutină apărute, de imposibilitatea întâlnirii cu prietenii şi de ratarea evenimentelor importante.

Un studiu care a chestionat adolescenţi şi tineri cu vârste între 13-25 de ani, cu privire la starea lor de spirit actuală, in contextul COVID-19, a obţinut printre cele mai frecvente descrieri: “frustrare”, “nervozitate”, “deconectare”. În special adolescenţii s-au descris ca fiind nerăbdatori, supăraţi, nostalgici şi mai ales plictisiţi iar, adesea, au relatat probleme cu somnul. Fără şcoală şi o structură zilnică adolescenţii trebuie să-şi umple toată ziua singuri, iar tehnologia nu oferă întotdeauna şi pe termen lung o alinare.

Această stare de fapt se reflectă în dezechilibrele emoţionale (anxietate/depresie) care pot apărea mai frecvent în acest interval de timp.

La acest lucru contribuie şi particularităţile de dezvoltare de la această vârstă:

  1. • Adolescenţii se confruntă cu impulsivitate comportamentală şi dorinţa de a obţine gratificări imediate. Acest lucru se datorează reorganizării, la această vârstă, a lobului cerebral frontal, sediul funcţiilor executive. Astfel emoţiile se exprimă aşa cum sunt trăite – de aici izbucnirile şi extremele emoţionale frecvent întâlnite la adolescenţi
  2. • Schimbările hormonale care însoţesc pubertatea conspiră cu dinamica socială a adolescenţilor pentru ai face foarte ataşaţi de statutul social şi de grupul de apartenenţă.
  3. • În adolescenţă se modifică felul în care o serie de neurotransmiţători sunt secretaţi şi descarcaţi în organism. Nivelul de serotonină scade, iar dopamina ajunge la nivelul bazal cel mai scăzut din viaţa unui om, ceea ce ii face pe adolescenţi să devină extrem de plictisiţi de lucrurile familiare care îi înconjoară. Începând din adolescenţa timpurie şi atingând apogeul la mijlocul adolescenţei, nivelul de dopamina este scăzut, însă secreţia acesteia ca răspuns la experienţă este mai crescută - ceea ce explică de ce sunt “plictisiţi” dacă nu sunt implicaţi în activităţi noi şi stimulatoare şi tind să fie atraşi de aventură şi de senzaţional.
  4. • Schimbarea naturală în ritmul circadian al unui adolescent - „întârzierea fazei de somn” – face ca necesitatea de a dormi să fie întârziată cu aproximativ două ore. Au însă nevoie de o medie de somn de circa 9 ore pentru a susţine dezvoltarea cognitiva şi fizică de la această vârstă.

Cerinţele şcolare şi sociale scăzute în această perioadă, permit în multe cazuri amânarea indefinită a somnului nocturn, adeseori insoţită de trezirea în miezul zilei şi afectarea activităţilor diurne. O durată nepotrivită a somnului (fie în sensul creşterii sau al scăderii duratei) sau o calitate inadecvată a acestuia, poate duce la discomfort emoţional peste zi şi poate crea dificultăţi în relaţiile din mediul familial.

Pandemia și conversația constantă despre aceasta de pe rețelele de socializare influenţează de asemenea statusul emoţional. Este ușor să devii îngrijorat și să intri într-o spirală a gândurilor, cum ar fi „oh, nu, ce s-ar putea întâmpla?“. Incertitudinea și perspectiva neclară a lucrurilor care se vor desfășura în viitor, creează anxietate.

Timpul crescut petrecut cu familia, nerespectarea intimităţii adolescentului, conflictele inerente intergeneraţionale generează stres, iritabilitate, labilitate emoţională.

Distanţarea socială se soldează adesea cu timp excesiv petrecut in faţa ecranelor ceea ce reprezintă o sursă inepuizabilă de conflicte cu părinţii.

În urma expunerii excesive la media, fie prin conţinutul ştirilor catastrofice, fie prin caracterul jocurilor de pe diferite device-uri, pot să apară, la cei mai susceptibili, sentimente de anxietate, de lipsă de speranţă, frici nocturne sau dificultăţi de adormire. Timpul îndelungat petrecut în faţa ecranelor, în defavoarea luminii naturale poate reduce secreţia de melatonină, hormon responsabil de ritmul somn-veghe.

Există o relaţie bidirecţională intre tulburările emoţionale şi cele de de somn. Tulburările de somn se soldează frecvent cu anxietate, depresie şi pot reprezenta factori de risc pentru dezvoltarea ulterioară a altor afecţiuni psihice (de ex. consumul de substanţe). La adolescenţii cunoscuţi deja cu probleme emoţionale, anxietatea și depresia pot fi agravate prin izolarea la domiciliu și ambele contribuie la apariţia tulburărilor de somn: insomnie sau somnolenţă crescută.

Iată câteva modalități prin care vă puteţi ajuta adolescentul în această perioadă dificilă. Lucrati împreună pentru a crea o nouă normalitate.

Ajutaţi-l pe adolescent să creeze o rutină sănătoasă și productivă.

  1. • Ajutaţi-l să-şi stabilească un program care să includă si învăţarea online. Negociaţi un program realist pentru realizarea sarcinilor de şcoală, cu perioade de lucru bine definite, de pauză şi de socializare, exercițiu şi divertisment. Principiul cheie: mai întâi o sesiune de lucru, apoi răsplata cu ceva relaxant. În timpul învăţarii on-line, telefoanele şi TV-ul ar trebui să fie oprite; limitaţi timpul de vizionare a ştirilor.
  2. • Permiteți-i adolescentului să rămână conectat cu prietenii și persoanele dragi, în timpul distanțării sociale, prin telefon, text, chat video sau social media. Jocurile online cu prietenii pot fi, de asemenea, relaxante și plăcute. Dar asigurați-vă că sunteți de acord cu timpul petrecut în faţa ecranului.

Încurajați obiceiurile sănătoase

  1. • Adolescenții se vor descurca mai bine în această perioada dacă vor dormi adecvat, vor mânca mese sănătoase și vor face exerciții fizice în mod regulat. Menținerea unui program de somn consecvent, cu ore previzibile de trezire și culcare, este deosebit de importantă pentru menținerea stării de spirit pozitive și a capacității lor de a îndeplini așteptările academice.
  2. • Obiceiurile sănătoase sunt deosebit de importante pentru tinerii care se pot confrunta cu anxietate sau depresie. Pierderea rutinelor pe care s-au bazat poate fi o mare sursă de stres, astfel că se recomandă stabilirea de rutine noi; să evite să doarmă prea mult în timpul zilei.
  3. • Permiteți timp pentru initimitate. Oferiti-le spațiu pentru un timp liniștit, timp creativ, timp pentru muzică sau pentru a petrece on-line cu prietenii. Acest lucru poate ajuta la ușurarea oricărui sentiment de a fi izolat de prietenii lor sau de a face faţă la schimbarea de rutină.

Comunicaţi sincer şi deschis.

  1. • Împărtășiti informații despre ceea ce se întâmplă într-un mod calm şi faptic pentru a ajuta la scăderea anxietăţii cu privire la virus; corectați dezinformările.
  2. • Întăriți elementele de bază, precum importanţa spălării frecvente a mâinilor și evitarea atingerii feţei.
  3. • Vorbiţi despre modul în care distanţarea socială este o modalitate importantă de a ajuta la încetinirea răspândirii virusului și de a-i proteja pe cei cu cel mai mare risc…

Validaţi-le dezamăgirea

  1. • Pentru mulți, cea mai dureroasă parte a izolării va fi pierderea experiențelor importante: evenimente sociale sau sportive, examene. Este deosebit de problematic pentru adolescenţii care se îşi doresc experienţe şi plăceri noi şi ale căror frontiere sunt limitate în acest fel. Copiii se întreabă, în mod clar, cum le va fi afectat viitorul. Încurajaţi-i să-şi împărtăşească sentimentele fără să încercaţi să le combateţi. Arătaţi compasiune, validaţi şi fiţi prezenţi.
  2. • Sprijiniţi-l pe adolescent să privească înainte ajutându-l să se îndepărteze de ceea ce a fost pierdut şi să identifice modalitățile de a merge mai departe cu planurile și obiectivele.

Fiți conștienți de semnele problemelor de sănătate mintală la adolescenți, cum ar fi iritabilitatea frecventă, modificările semnificative în greutate sau ale obiceiurilor de somn, gândurile repetitive negative, gânduri de moarte, sentimente de nefericire şi eşec. Dacă perioade mai lungi de timp se simte trist, deprimat, lipsit de speranță, iritabil sau supărat/furios, acesta poate fi un semn că este nevoie să apelaţi la psiholog sau medic.

Un lucru pe care îl putem învăţa din aceasta perioadă este că noi și adolescenții noștri am subapreciat cât de importante sunt interacțiunile față în față. Din perspectiva creierelor și a emoțiilor noastre, nu există nici un echivalent digital pentru acestea.

Dr. Cristina Anghel
Medic specialist psihiatrie pediatrica
Competenta somnologie