Apneea in somn
Sindromul de apnee in somn de tip obstructiv (SASO) consta din intreruperi repetate ale respiratiei in timpul somnului. Aceste opriri ale respiratiei pot determina scaderea oxigenului in sange, ceea ce va solicita foarte mult inima si creierul si poate duce in final la probleme foarte serioase.
Cine poate avea apnee in somn?
Dupa ce a fost descris pentru prima data in 1976 de catre Guilleminault, tot mai multe studii sunt publicate in ultima vreme in efortul de a intelege patogenia si consecintele acestor tulburari la varsta pediatrica.
Tulburarile de respiratie in timpul somnului (TRS) pot aparea la copiii de toate varstele, de la nou-nascut pana la adolescent, iar spectrul acestora acopera de la simptome precum sforaitul pana la sindromul de apnee in somn insotit de anomalii ale gazelor sangvine.
Care este cauza sindromului de apnee in somn?
Etiologia sindromului de apnee in somn (SAS) la copii este complexa. Sunt implicati factori care tin de structura scheletala a fetei, tonus neuromuscular, tesut limfoid si raspuns neuronal diferit. Grupele cu risc crescut includ malformatiile craniofaciale, sindromul Down, boli neuromusculare si spina bifida, acondroplazia si mucopolizaharidoze.
Cum se manifesta SAS? Care sunt simptomele la copii?
Tinand cont de faptul ca la copii patogenia sindromului de apnee in somn se suprapune pe un sistem fiziologic in dezvoltare si care prezinta adesea o mare plasticitate, expresia clinica pentru apneea in somn la copii prezinta diferente si asemanari comparativ cu adultii.
SIMPTOME FRECVENTE ALE SINDROMULUI DE APNEE IN SOMN:
Mai pot aparea:
La copiii cu obezitate:
Exista cateva diferente importante intre apneea in somn la copii si la adulti
Somnolenta, evaluata ca un simptom important pentru apneea in somn la adulti, este mult mai rara la copii. Spre deosebire de adulti, somnolenta la copii poate sa nu fie caracterizata prin oboseala sau reprize de cascat ci mai degraba este asociata cu manifestari comportamentale mult mai subtile, chiar "paradoxale". Spectrul acestora poate varia de la iritabilitate, toleranta scazuta la frustrare, labilitate emotionala pana tulburari de memorie, hiperactivitate, agresivitate si impulsivitate crescuta.
La copiii cu sindrom de apnee in somn exista un risc crescut de enurezis atat primar cat si secundar. Asa cum s-a aratat intr-un studiu, indepartarea chirurgicala a obstructiei cailor respiratorii superioare a determinat o scadere semnificativa sau vindecarea completa a enurezisului nocturn la 76% din copii.
Exista de asemenea influente negative ale sindromului de apnee in somn asupra cresterii in greutate, unul din factori fiind scaderea secretiei nocturne de hormon de crestere prin alterarea somnului.
Diagnostic si tratament
Evaluarea tulburarilor de somn la copii poate fi de multe ori dificila. Ea poate cuprinde:
POLISOMNOGRAFIA
Intr-un moment in care cercetatorii americani au anunt un nou test de diagnostic al sindromului de apnee in somn la copii, printr-un examen de urina care utilizeaza o tehnica sofisticata de electroforeza a proteinelor, polisomnografia ramane gold-standardul de diagnostic pentru tulburarile respiratorii din timpul somnului. Aceasta permite analiza concomitenta a stadiilor somnului, miscarilor respiratorii, fluxului de aer si schimburilor gazoase.
Exista o foarte mica variabilitate de la o noapte la alta, astfel ca o singura noapte este suficienta pentru diagnostic.
CRITERIILE DE SCORARE
Criteriile pentru diagnosticarea sindromului de apnee in somn sunt diferite la copii fata de adulti, acestea tinand cont de diferentele de fiziologie a respiratiei copii - adulti. Numeroase studii au evaluat valorile de referinta la grupa de varsta pediatrica astfel ca la momentul actual avem definitii pentru evenimentele respiratorii in timpul somnului la copii.
Apneea obstructiva
Apneea obstructiva este definita la copii ca lipsa a doua respiratii, in timp ce la adulti este definita ca absenta fluxului respirator timp de 10 secunde.
Criteriile de la adulti nu pot fi astfel folosite la copii. La copii se considera diagnostic de OSAS daca IAH (indice de apnei-hipopnei > 1/ora).
Simptome clinice au fost insa evidentiate chiar si in absenta semnelor de apnee - hipopnee pe inregistrarile de somn, astfel ca la copii trebuie evaluata prezenta si a altor pattern-uri respiratorii anormale. Obstructia partiala evidentiata prin miscari paradoxale, efort respirator (respiratie paradoxala), afectarea somnului, transpiratii profuze - fara desaturare - vor fi considerate anormale.
Interpretarea rezultatelor va tine cont de varsta copiilor si de influenta diferitelor etape de dezvoltare, astfel ca citirea traseului trebuie facuta de specialisti cu experienta pediatrica. Rezultatele care apar modificate trebuie integrate cu simptomatologia si trebuie stabilita semnificatia clinica a parametrilor modificati si necesitatea tratamentului.
ALTERNATIVE DE TRATAMENT
Strategiile de tratament sunt adresate mecanismelor ce stau la baza sindromului de apnee in somn (SAS).
Ingustarea structurala a faringelui are ca abordare terapeutica cura chirurgicala si enumaram cateva din interventiile posibile:
Multi copii cu sindrom de apnee in somn raspund la adenotonsilectomie ca prima linie de tratament, atat in ceea ce priveste simptomatologia, cat si parametrii polisomnografiei. Daca anterior operatiei la polisomnografie s-a evidentiat sindrom de apnee in somn, este recomandat ca la 3-6 luni dupa interventia chirurgicala sa se repete inregistrarea pentru a vedea evolutia si pentru evaluarea indicelui de apnee-hipopnee rezidual.
O alta alternativa terapeutica este confectionarea de dispozitive orale – la copiii cu tulburari respiratorii in somn evaluarea ortodontica este obligatorie.
La copiii la care nu s-a obtinut o rezolutie completa prin cura chirugicala sau la copiii care au o contraindicatie ferma pentru tratamentul chirurgical, terapia cu nCPAP - presiunea pozitiva continua nazala - reprezinta o optiune. CPAP poate fi, de asemenea, utilizat temporar in SAS severe asociate cu sindroame genetice, MPZ, paralizie cerebrala, afectiuni neurologice sau musculare.
Tulburarile respiratorii in somn la copii sunt importante prin prisma consecintelor pe care le au asupra dezvoltarii, fiziologiei si functionarii adecvate. De aceea la orice copil care sforaie trebuie efectuata o evaluare mai amanuntita, iar diagnosticul precoce si tratamentul trebuie sa reprezinte standardul de ingrijire pentru a proteja copilul de afectarea cardiaca si cerebrala.