Fiecare copil este unic

Somn la copii - Fiecare copil este unic


A creste un copil este o arta, nu o stiinta.

Este una din cele mai dificile responsabilitati ale adultului pentru care omul are cea mai putina pregatire.

Articolul de fata isi propune sa-i indrume pe parinti in cateva situatii dificile din viata copiilor.

Ce este de facut si ce ar trebui evitat atunci cand copilul:

Refuza sa manance?

Parintii se ingrijoreaza cel mai mult atunci cand copilul lor refuza mancarea de un anumit fel sau orice fel de mancare sau cand mananca prea putin si ar face orice pentru cel mic. Obiceiurile alimentare care trebuiesc evitate sunt oferirea copilului a unor cantitati mari de alimente sau dulciuri intre mese, mutatul mesei in alta parte (eventual la televizor sau in parc), distragerea atentiei de la mancare - copilul este lasat sa se joace pentru a nu observa cand i se da de mancare. Este important sa nu fortam copilul sa manace pentru ca fiecare copil are propriul ritm. Daca este stresat, somnoros, plictisit, preocupat, il doare ceva sigur nu va manca la fel ca un copil linistit. Daca refuza sa manance anumite feluri de mancare sau anumite alimente se poate amana introducerea acestora pentru o perioada de timp.

Ideal este ca adultii sa manance impreuna cu cel mic, atmosfera sa fie calma, sa nu se faca altceva in timpul mesei, sa nu se adauge prea multa sare, mult zahar sau sosuri la mancare pentru a nu incuraja deprinderea unor obiceiuri alimentare gresite. Sa nu uitam ca cei mici mananca mai bine cand o fac singuri si trebuie sa fie incurajati in acest sens chiar daca nu pot tine bine lingurita in mana sau se murdaresc pe haine.

Atunci cand copilul chiar nu vrea sa manance si acest comportament se prelungeste sau copilul pierde in greutate, cel mai bine este sa ne adresam medicului de familie sau pediatrului

Cade si se loveste sau se raneste?

Primul lucru pe care parintii ar trebui sa-l faca cand copilul lor a cazut, s-a speriat sau e in stare de soc este sa incerce sa-l linisteasca, sa-l ia in brate cu gesturi delicate, sa-l mangaie, sa-i vorbeasca bland; intre timp sa verifice unde anume s-a lovit si daca are un traumatism mai grav. Nu se exagereaza accidentul cu fraze de genul "Vai, uite in ce hal te-ai lovit. Era sa mori!" si nici reprosurile adresate imediat nu au efectul dorit. Abia dupa ce lucrurile au revenit la normal, impreuna cu cel mic se pot trage invataminte din consecintele comportamentul nepotrivit de mai devreme. Este important ca in cursul acestei discutii atmosfera sa fie calma, iar familia sa evite sa sperie, sa necajeasca sau sa deprime copilul in plus.

Este bolnav?

Boala reprezinta un factor important de stres pentru copil. Atunci cand e bolnav fiecare copil se comporta diferit, acoperind tot spectrul de la agitatie, crize de furie, agresivitate pana la apatie, tristete, lipsa poftei de mancare. Parintii ar trebui sa pastreze o atitudine pozitiva, fara sa se lamenteze de fata cu copilul. Nici susotelile membrilor familiei nu ajuta deoarece sperie copilul. Simpatia, intelegerea, mangaierile si vorbele bune alina suferinta si durerea.

Cand nu asculta?

A nu asculta face parte din maniera copilului de a testa limitele si de a-l atrage pe adult in jocul "controlului: "Nu vreau sa fac ca tine. Sa vedem cum reactionezi - daca te enervezi, eu controlez situatia"

Este important pentru copil sa refuze uneori o activitate care-i place, sau un gest pe care stie sa-l faca, pur si simplu pentru a exersa acest nou mijloc de control. Aceast refuz este si o dovada de autonomie. În aceste situatii parintii ar trebui sa nu cedeze si sa nu-i faca pe plac copilului, sa formuleze o cerinta clar si cu voce ferma, sa reaminteasca intotdeaunacopilului care va fi consecinta comportamentului sau si sa fie gata sa o puna in practica. Atentie ca a nu asculta uneori este si a nu auzi. Fara rea vointa din partea lor, uneori pur si simplu sunt atat de captivati si de prinsi in ceea ce fac incat practic nu aud si atunci e bine ca cei din familie sa se asigure ca micutul ii priveste atunci cand formuleaza o cerinta.

Cand spune "Nu" din orice?

În jurul varstei de 2 ani, copilul incepe sa utilizeze cu insistenta cuvantul "Nu" pe care il invata de la adulti, prin toate interdictiile care i se impun. Chiar daca spune "Nu", copilul vrea de multe ori sa spuna "Da" si astfel el incearca sa demonstreze ca are si el putere de decizie. Important este ca parintii sa-l implice pe cel mic in anumite hotarari, incurajandu-l sa faca o alegere din 2 sau 3 optiuni oferite de adult. Este timpul si sa i se ofere copilului explicatii pentru ceea ce se doreste de la el. Pentru a evita utilizarea cuvantului "Nu", se folosesc intrebarile deschise. (de ex. "Preferi sa mergem la magazin sau mai stam in parc?") Copilul trebuie sa stie ca are niste limite pe care trebuie sa le respecte, insa atunci cand sunt formulate prin negatii, familia se va confrunta si ea cu vointa celui mic.

Fiecare copil este unic si de cele mai multe ori se sustrage definitiilor, regulilor, sentintelor si tabelelor. Sa le lasam copiilor posibilitatea de-a ne invata ce le este necesar, ce ii face sa fie sanatosi, sa-i lasam sa ne educe, sa ne impuna un nou ritm pentru ca acesta este modul prin care ei isi fac cunoscuta prezenta in aceasta lume.

 

Dr. Cristina Anghel